Prima impresie...

Toti avem instinctul de a cataloga pe cineva dupa prima impresie.
Cum arata, cum se imbraca, e la moda sau nu, hainele sunt mai vechi sau noi, e asortat sau nu, e ingrijit sau nu. Chipul ne atrage sau ne respinge, intotdeauna primul contact iti transmite ceva. Poti uri un om pe care abia l-ai cunoscut, iti poate fi indiferent, sau la fel de bine il poti indragi. Nu vorbesc acum despre "coupe de foudre", ci despre o empatie proprie, o rezonanta in momentul in care intalnesti pe cineva.
Abia dupa ce incepi sa il cunosti cu adevarat iti dai seama ca prima impresie e un moft, nu prea are importanta. Esti deziluzionat sau placut surprins. Nu te asteptai din partea respectivului sa fie asa. De imaginea care ti-ai facut-o la prima infatisare, sa spun asa, se alege praful.
Cu toate ca toti trecem prin aceasta experienta, continuam sa ne lasam condusi de aceea prima impresie, prima vizualizare, de acel sentiment pe care ni-l dezvolta cineva nou intrat in viata noastra. DE CE?...

In cazul "coupe de foudre-ului", lucrurile pot sta cu totul altfel. Ramanem cu prima impresie, orbiti pana la sfarsit, vedem persoana iubita cu "ochii larg inchisi". De-abia la sfarsit ne trezim la realitate. E bine?... Poate.

Acu' stau si ma intreb daca fatuca faina, bruneta si sexi, care se uita intens la mine dimineata(in tramvai, desigur) s-a lasat condusa de prima impresie :P . Nu de alta, dar aratam ca dracu', obosit dupa multe nopti de nesomn, zgribulit de frig, palid si vanat in acelasi timp. Naspa, am mai ratat o ocazie...