"Dune"

Se tari incet, incet pe nisipul fierbinte... Probabil ca numai din cauza instinctului de conservare a organismului.
Soarele ca o sulita de foc infipta in mijlocul cerului ardea nemilos...
El tot se tara...
Isi linse buzele crapate de sete si incerca sa vada ceva prin paienjenisul si multitudinea de culori care ii inundau ochii... De fapt,... cele doua fante care acum se numeau ochi...
Nu-si mai aducea aminte de nimic din trecut... Doar i se parea ca e "ea" imbracata diafan intr-o rochita alba aflata undeva, departe si care tot il imbia sa mearga, sa mearga, sa mearga... De fapt,... sa se tarasca...
Dunele se insirau implacabil in fata lui,.. impasibile la suferinta bucatii de carne care incerca sa traiasca...
Fata morgana il seducea... Auzea vocea ei calda,... usor soptita,... care ii spunea sa reziste pentru ca nu mai era mult pana la... Pana la?!...
Avu brusc o revelatie scurta, o zvacnire constienta... Isi dadu seama ca era in mijlocul pustietatii si ca s-a putea sa nu ajunga nicaieri, pierdut in mijlocul luminii orbitoare... Dar organismul se incapatana dand peste cap orice masuratoare experimentala facuta pentru testarea rezistentei umane...
Apoi,... auzi un raget cum nu mai auzise...si se trezi intr-o targa improvizata legata de o camila... Avusese noroc...pentru ca traficantii il abandonasera pe un "drum" de-al tuaregilor...
Ii soptea numele si simtea o atingere racoroasa pe frunte...
Atunci se trezi secatuit de puteri... si-si dadu seama ca fusese un cosmar,... iar atingerea racoroasa era de la carpa uda si cu gheata de pe fruntea lui pusa de "ea"...
Nu era nicio fata morgana,... era EA...