Calatori de o clipa...

Cand clovnul iti spune ca nu mai are lacrimi pe stoc,
priveste dedesubtul scenei si cere-i iertare pentru deranj...
Si promite-i lucruri frumoase care sa-l faca curios, dar si furios...

Calatori de-o clipa prin grotele timpului
stingheresc betia vinului rosu de murfatlar
in picaturi marunte de roua ne-nceputa...

Isi traverseaza cu tupeu destinul prin gari parasite
si regreta femeile transparente care-i alergau pe sine de cale ferata.
Dintre toate lucrurile frumoase, calatorii aleg sabiile bonte fara durere.
Toti calatorii rad cand li se termina sinele de tren
si reclama ministerul transporturilor pentru ca nu si-au terminat calatoria...
Si din aceasta cauza grotele lacurilor inverzite de nuferi amari le sunt ostile.
Si stelele nu mai sunt, stinse in scrumiera timpului pierdut.

Reclamatiile le semneaza cu sange decolorat si le depun la ofiterul de plastilina.
Noroc cu femeile transparente care-i ucid la timp si le cresc o vita de vie noua.

Micul cersetor rosu isi ridica genunchii de rezerva si-si cerseste optimist mania si ocara.
Dar si alinarea.
Matase transparenta rosie, verde si albastra invaluie fiarele cantoanelor stinghere.
Iluziile se intalnesc seara, la terase cu mobilier din fier forjat vopsit alb,lautari si muraturi...
Drumul spre stele e o linie moarta, capat de drum...
Fum si scrum...